Motorul V8 Lexus 2UR-GSE, un 5,0 litri atmosferic cu 32 de supape și distribuție DOHC, a rămas în urmă în gamele de performanță ale mărcii japoneze. Publicația Jalopnik descrie drept scoase din producție modelele de performanță Lexus în care a fost montat, precum IS F, RC F, GS F și grand tourerul LC 500. Pentru cei care vor un astfel de motor, piața de mașini rulate devine principala sursă. Jalopnik arată că reputația de motor „aproape indestructibil” se sprijină pe soluții tehnice preluate din motorsport, dar și că există un defect cunoscut, scump de reparat, care merită verificat înainte de cumpărare.
- 2UR-GSE este un V8 atmosferic de 5,0 litri, lansat în 2008 pe Lexus IS F.
- Puterea a crescut de la 416 hp la 472 hp, ultima versiune fiind cel mai puternic V8 construit vreodată de Lexus.
- Principalul punct slab este etanșarea plăcii dintre bancurile de cilindri (valley plate), care poate provoca scurgeri de lichid de răcire.
- Reparația costă de regulă între circa 1.500 și peste 3.000 de dolari.
Un motor gândit să țină piept rivalilor germani
Lexus are de mult reputația unui constructor la care fiabilitatea nu este o problemă. Motoarele sale trec în mod obișnuit de 200.000 de mile (aproximativ 320.000 km) doar cu întreținere de rutină. Potrivit Jalopnik, aceeași reputație se extinde și asupra motoarelor de performanță.
2UR-GSE a debutat pentru anul-model 2008, pe Lexus IS F, o mașină construită pentru a concura cu modelele BMW M, Mercedes-AMG și Audi S. Inginerii au ales o aspirație naturală, fără turbo sau compresor. În termeni practici, supraalimentarea forțează mai mult aer în cilindri, dar aduce căldură și solicitări suplimentare. Renunțarea la ea elimină o sursă importantă de stres mecanic.
Soluții de motor de curse ascunse sub capotă
Blocul este turnat sub presiune dintr-un aliaj de aluminiu și are cinci lagăre principale pentru arborele cotit forjat. Fiecare capac de lagăr este prins cu șase șuruburi, o soluție rară, întâlnită de obicei la motoarele de competiție, care rigidizează structura la sarcini și turații mari.
Distribuția folosește lanțuri, nu curele. Spre deosebire de curelele de distribuție, care se înlocuiesc periodic, lanțurile țin de regulă toată viața motorului. Turația maximă, situată între 6.800 și 7.300 rpm, este considerată conservatoare și lasă o marjă confortabilă de funcționare.
Chiulasa din aluminiu este etanșată de bloc cu o garnitură din trei straturi de oțel laminat, întărită suplimentar cu un inel în jurul fiecărui cilindru. Supapele din titan, ușoare, ajută motorul să urce în turație.
Cum a ajuns de la 416 la 472 de cai putere
Chiulasa proiectată de Yamaha, raportul de compresie ridicat (inițial 11,8:1), calarea variabilă dublă a supapelor VVT-i și sistemul Toyota D-4S, cu injecție directă și indirectă, i-au permis primei versiuni să dezvolte 416 hp și 371 lb-ft (aproximativ 503 Nm) în IS F.
Odată cu apariția RC F în 2014, puterea a urcat la 467 hp și 389 lb-ft (circa 527 Nm). Creșterea a venit dintr-o clapetă de accelerație mai mare, cu diametrul mărit de la 76 la 83 mm, din supape de admisie cu cursă mai mare și deschidere mai lungă și din canale de admisie reproiectate. Raportul de compresie a crescut la 12,3:1.
La facelift-ul pentru anul-model 2020 au mai fost adăugați 5 hp și 6 lb-ft, prin optimizarea traseului de admisie. Rezultatul a fost de 472 hp și 395 lb-ft (aproximativ 535 Nm).
În această ultimă formă, 2UR-GSE a devenit cel mai puternic motor V8 produs vreodată de Lexus.
IS F nu a primit niciodată aceste versiuni îmbunătățite. Sedanul a fost retras chiar înainte de lansarea variantei de 467 hp pentru anul-model 2015. Cine caută un sedan sport Lexus are ca alternativă IS 500 F Sport Performance, echipat cu aceeași versiune de 472 hp.
Placa dintre bancurile de cilindri, călcâiul lui Ahile
Valley plate-ul este capacul care închide „valea” dintre cele două bancuri de cilindri ale unui motor în V, sub galeria de admisie. Mai multe surse de specialitate citate de Jalopnik semnalează probleme în această zonă. Materialul de etanșare aplicat din fabrică se poate degrada din cauza ciclurilor repetate de încălzire și răcire. Unii pun însă problema pe seama lichidului de răcire roz „super long-life” folosit de Lexus.
O etanșare cedată poate duce la scurgeri de lichid de răcire, la risc de supraîncălzire și, în final, la avarierea motorului.
Semnul tipic este o baltă de lichid roz sub galeria de admisie. Reparația costă de regulă între aproximativ 1.500 și peste 3.000 de dolari americani (cu aproximație, între 7.000 și peste 14.000 de lei), în funcție de alegerea dintre un service independent și o reprezentanță.
În rest, motorul nu are slăbiciuni tipice. Pot apărea ocazional probleme la sistemul de răcire și scurgeri de ulei, mai ales din cauza vechimii pieselor: garnituri, simeringuri și inele O.
Pentru cumpărătorii din România interesați de un astfel de Lexus rulat, inclusiv din import, concluzia practică este următoarea. Motorul în sine are o bază solidă, dar zona plăcii dintre bancuri trebuie inspectată atent înainte de achiziție. O scurgere nedepistată poate transforma o afacere bună într-o reparație costisitoare.































