Jason Arday, academicianul britanic care devenise cel mai tânăr profesor de culoare din istoria Universității Cambridge, a fost găsit mort în locuința sa din Londra vinerea trecută, în plină furtună mediatică. Arday, născut în familia unor imigranți din Ghana și diagnosticat ca neurodivergent, își dăduse demisia din post pe 5 august, după ce în jurul lui circulaseră acuzații de plagiat. În doar 22 de zile, el trecuse de la statutul de simbol al diversității unei instituții de elită la centrul unui scandal public de proporții. La Londra a fost organizată o veghe în memoria sa.
- Arday a fost cel mai tânăr profesor de culoare din istoria Universității Cambridge, numit în post în 2022.
- A demisionat pe 5 august, în urma unor acuzații de plagiat pe care le-a negat până la moarte.
- A fost găsit mort în casa sa din Londra vinerea trecută; în capitală a avut loc o veghe.
Acuzațiile vizau teza sa de doctorat: potrivit celor care le-au ridicat, peste 100 de pasaje ar fi fost preluate dintr-o teză realizată la Universitatea Brunel de Paula Zwozdiak-Myers. Un panel instituțional îl exonerase însă pe Arday de acuzații privind teza sa de doctorat.
O carieră construită pe o poveste personală ieșită din comun
Ascensiunea lui Arday fusese însoțită de o biografie spectaculoasă, pe care el o făcuse publică de-a lungul anilor. Printre afirmațiile asociate numelui său se numărau faptul că ar fi fost nonverbal până la vârsta de 11 ani și analfabet până la 18, că ar fi avut autism, epilepsie, sindrom de „locked-in” în urma unui accident de mașină și cancer testicular. El a mai spus că ar fi alergat 600 de mile în șase zile (aproximativ 965 de kilometri), a menționat o tumoare cerebrală și ar fi strâns 5 milioane de lire sterline (în jur de 5,8 milioane de euro) pentru cauze caritabile. I s-a atribuit și un avans de 1,4 milioane de dolari (circa 1,3 milioane de euro) pentru o carte de memorii.
Numirea sa la Cambridge, în 2022, fusese criticată de unii drept un gest simbolic — reacția unei universități-simbol al establishmentului intelectual britanic la mișcarea Black Lives Matter și la dezbaterile din 2020 privind rasismul. Cambridge rămâne un loc în care persoanele de culoare sunt subreprezentate în posturile de conducere, iar critica potrivit căreia Arday nu și-ar fi câștigat poziția pe merit a însoțit întregul său parcurs acolo.
De ce cazul depășește povestea unui singur om
Dincolo de acuzațiile individuale, cazul a scos la iveală tensiuni mai largi legate de rasă și de modul în care este tratat succesul persoanelor de culoare în mediul academic britanic. Comentatori din presă au subliniat că un plagiat comis de un academician alb rareori declanșează același nivel de campanie publică. În valul de critici la adresa lui Arday s-a implicat și Nathan Cofnas, care susține public că abilitatea intelectuală ar diferi între grupurile rasiale.
Într-un editorial de opinie, un colaborator al revistei Vogue a descris tratamentul aplicat lui Arday drept o „flagelare publică”, argumentând că, oricâte neadevăruri ar fi spus, pedeapsa pentru asta nu ar fi trebuit să fie moartea.
Universitatea Cambridge a fost, la rândul ei, ținta unor reproșuri. Deși decizia de a-l angaja fusese una instituțională, presiunea scrutinului public a căzut, în mare parte, pe umerii unui singur om, transformând o alegere a instituției într-un proces public individual.
Ce urmează după moartea sa
Veghea din Londra sugerează că moartea lui Arday a lăsat în urmă întrebări dureroase despre limitele scrutinului mediatic și despre rasismul din spatele multor atacuri la adresa sa. Al Jazeera relatează că unii i-au numit povestea o „vânătoare de vrăjitoare”.
Pentru mediul academic britanic, cazul rămâne un test dificil: cum să concilieze exigența față de integritatea cercetării cu tratamentul echitabil al academicienilor de culoare aflați sub presiune publică.
