Analiza unui set de urme fosile păstrate pe malul lacului Turkana din Kenya obligă oamenii de știință să regândească dimensiunea corpului și comportamentul social al uneia dintre rudele dispărute ale omului. Potrivit unui studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, opt indivizi din specia Paranthropus boisei au traversat împreună un mal noroios de lac în urmă cu peste 1,4 milioane de ani, lăsând urme care indică o talie mult mai mare decât se estimase până acum pentru această specie.
- Situl GaJi10, de pe malul lacului Turkana, păstrează 21 de urme lăsate de opt indivizi hominini.
- Urmele au fost datate la aproximativ 1,43 milioane de ani, la începutul Pleistocenului.
- Analiza indică talii de până la 1,8 metri și circa 75 de kilograme, surprinzător de mari pentru Paranthropus.
Echipa internațională de cercetători din SUA și Kenya a studiat urmele descoperite pentru prima dată acum aproape 50 de ani. Primele amprente au fost identificate în 1978 de Kay Behrensmeyer, geolog și curator la Muzeul Național de Istorie Naturală al Smithsonian, care lucrează în regiune din 1969.
O descoperire pornită de la urma unui hipopotam
În sezonul de teren din 1978, în timp ce colegii kenyeni săpau un șanț pentru a examina straturile geologice, Behrensmeyer a observat o adâncitură rotundă în rocă — urma unui hipopotam. Curățând cu grijă suprafața stratului, echipa a scos la iveală o pereche de urme hominine imprimate în sedimentul străvechi.
Situl, denumit GaJi10, a fost apoi acoperit cu nisip pentru a fi protejat. Cercetătorii au revenit în 2016 și 2023 și au descoperit multe alte urme păstrate pe același strat. În total, situl conservă 21 de urme hominine, alături de amprente ale numeroși hipopotami, antilope și alte animale.
„Elementul special al urmelor este că ele păstrează un instant în timp”, spune Behrensmeyer. „Le permit oamenilor să se raporteze la aceste fosile mult mai ușor decât la un fragment izolat de os sau de maxilar.”
Cine a lăsat urmele — o întrebare deschisă
Folosind cenușa vulcanică din rocile din jur, echipa a datat urmele la aproximativ 1,43 milioane de ani. La acea vreme, malurile lacului Turkana erau populate de crocodili, elefanți, hipopotami și două specii de rude străvechi ale omului: P. boisei, o specie robustă cu dinți și maxilare puternice, poreclită „omul spărgător de nuci”, și Homo erectus, un posibil strămoș direct al omului de astăzi.
Forma urmelor — cu bolți plantare mai plate și un deget mare mai depărtat de celelalte — seamănă cu alte amprente atribuite anterior lui P. boisei. Problema este dimensiunea: estimările anterioare situau cei mai mari membri ai speciei la puțin peste 160 de centimetri, însă noile urme indică indivizi de peste 180 de centimetri.
„Dacă aceste urme aparțin lui Paranthropus boisei, atunci ele ridică serios limita superioară a taliei acestei specii”, explică Kevin Hatala, de la Chatham University din Pittsburgh, care a condus studiul. „Dacă sunt H. erectus, atunci ar însemna că această specie are o variație a formei urmei care depășește cu mult ce am observat la eșantioane mari de oameni moderni.”
O a treia posibilitate — o specie diferită — pare improbabilă, spune Hatala, întrucât fosilele cunoscute din această zonă și perioadă au fost atribuite fie lui P. boisei, fie lui H. erectus.
Un grup de masculi și indicii despre viața socială
Talia indivizilor sugerează că grupul era format probabil din masculi care se deplasau împreună. Faptul că opt indivizi, în cea mai mare parte masculi adulți, călătoreau ca grup, fără femele sau pui, indică o structură socială complexă.
„Este posibil să fi trăit în grupuri mari, în care masculii concurau pentru femele, dar se și tolerau uneori pentru siguranță într-un mediu periculos”, spune Neil Roach, cercetător la Harvard University și coautor al studiului.
Pericolul era real: pe aceeași fâșie de noroi au trecut atunci și numeroase alte animale, printre care două specii de hipopotam, bovide, păsări și ecvide — o scenă asemănătoare cu ce ar vedea astăzi un vizitator pe malul unui lac african.
De ce contează pentru înțelegerea evoluției umane
Descoperirea consolidează poziția regiunii lacului Turkana ca unul dintre reperele mondiale ale paleoantropologiei. Pentru cercetare, fiecare astfel de sit oferă o „fotografie” a anatomiei, locomoției și comportamentului homininilor din Pleistocenul timpuriu — informații greu de obținut doar din oase fragmentate.
Într-un studiu publicat în 2024, aceeași echipă descrisese un set de urme ceva mai vechi din zonă, care păstra amprente ale ambelor specii de hominini, dovadă că cele două au împărțit aceleași habitate sute de mii de ani. Ce nu se poate spune încă este cum interacționau ele pe aceste maluri noroioase.
Situl GaJi10 face parte din sute de urme identificate de-a lungul țărmului estic al lacului Turkana, depuse pe parcursul a peste 100.000 de ani. Echipa urmează să revină în Kenya spre finalul acestui an pentru a continua cercetările.
Cărei specii credeți că îi aparțin aceste urme uriașe — „omului spărgător de nuci” sau lui Homo erectus? Spuneți-ne ce vă intrigă cel mai mult la aceste descoperiri.
