„Oamenii aflați în tranziție nu sunt niște foi albe”, avertizează Sarah Wittman, profesoară asistentă de management la Costello College of Business și, prin curtoazie, de psihologie industrial-organizațională la George Mason University. Pornind de la această idee, cercetătoarea susține că abilitatea de a naviga cu succes schimbările de carieră depinde de adaptabilitate și flexibilitate — competențe care, spune ea, pot fi dezvoltate prin antrenarea unor „mușchi ai tranziției”. Concluziile apar într-un capitol semnat de Wittman în volumul aflat în pregătire Research Handbook on Career Transitions, scris împreună cu Bethany Cockburn (Northern Illinois University) și Amy Colbert (University of Iowa).
- Wittman propune trei tipuri de „mușchi ai tranziției”: de conținut, de proces și de context.
- Aceștia pot fi întăriți prin repetiție, variație și creșterea graduală a dificultății.
- Cercetarea se concentrează pe învățarea care are loc în mijlocul traseelor de carieră nonlineare.
Abordarea autoarelor pornește de la o observație-cheie: literatura de specialitate s-a concentrat mult timp pe trecerile individului între identități profesionale — precum cea de „soț/soție care își urmează partenerul”, „lucrător translocal” sau „mamă care lucrează”. Wittman și coautoarele mută accentul pe procesul tranziției în sine și pe modul în care experiența acestuia influențează pregătirea unei persoane de a face față incertitudinii viitoare.
„Oameni diferiți trăiesc probabil tranziții similare în mod diferit”, subliniază autoarele, care leagă rezultatul fiecărui efort individual de agentivitatea personală și de validarea socială.
Trei „mușchi” care formează un sistem interconectat
Cadrul propus definește „mușchii tranziției” drept „cunoștințele, abilitățile, capacitățile și atitudinile care pot fi îmbunătățite și întărite în timp prin repetiție, variație și o creștere graduală a dificultății”. Cei trei mușchi funcționează împreună: mușchiul „de conținut” se antrenează prin integrarea diferitelor părți ale sinelui profesional într-o narațiune coerentă; mușchiul „de proces” se activează prin conectarea perioadei de tranziție la traiectoria mai largă a carierei; iar mușchiul „de context” se întărește prin construirea unor relații-ancoră în momentele de incertitudine.
„Repetă” povestea noului tău sine
Antrenarea mușchiului „de conținut” înseamnă, în viziunea autoarei, deprinderea abilităților de a-ți narra identitatea. Oamenii pot învăța „să își afirme identitatea” reconstruindu-și în mod repetat propria poveste, „găsind sens în spații dificile” și folosind această conștientizare pentru a gestiona tranzițiile viitoare.
Wittman insistă asupra unui detaliu practic: este important „să povestești istoria noului tău sine unor oameni aflați în poziția de a o evalua critic și de a fi autentici în feedbackul pe care ți-l oferă”. În practică, spune ea, asta poate însemna schimbarea modului de a face networking — construirea unei rețele pentru sinele tău viitor, nu doar pentru cine ești acum. Astfel, fiecare nou contact devine o ocazie de a testa, în siguranță, validitatea propriei revendicări de identitate.
Perioada „dintre” devine o etapă de construcție
Mușchiul „de proces” se dezvoltă atunci când experiențele anterioare sunt aplicate tranzițiilor actuale. Wittman descrie starea de a fi între identități — cunoscută drept „liminalitate” — ca pe o fază deosebit de dificilă, în care rolul social al unei persoane nu mai este definit de fostul job, dar nu este încă modelat de poziția anticipată.
Vestea bună, sugerează cercetătoarea, este că liminalitatea nu este exclusiv legată de carieră: fiecare a trecut prin ea, fie devenind părinte, mutându-se într-un oraș nou sau intrând la facultate. „Amintirea structurată” — prin jurnal, recitirea unor e-mailuri vechi sau reconectarea cu un prieten de lungă durată — poate întări hotărârea și adaptabilitatea.
Relațiile-ancoră, sprijin în momentele instabile
Al treilea mușchi, cel „de context”, se antrenează prin cultivarea unor relații mai profunde cu potențiali mentori sau „ancore”, care pot oglindi și valida identitatea în perioadele de instabilitate. „Faptul de a fi în procesul de a-ți crea o narațiune printr-o ancoră stabilă este ceea ce face o persoană să se simtă stabilă. Așa că este foarte important să construiești structuri sociale cu oameni care te cunosc bine într-una dintre capacitățile tale consacrate”, afirmă Wittman.
Ea subliniază că relația poate fi reciprocă, nu tranzacțională: la rândul tău poți deveni mentor sau ancoră pentru altcineva. „Fii alături de cineva care trece prin liminalitate, pentru că ai trecut și tu prin ea”, îndeamnă cercetătoarea.
Ai trecut printr-o schimbare majoră de carieră? Care dintre acești „mușchi” crezi că ți-a lipsit cel mai mult și ce te-a ajutat efectiv să treci peste perioada de incertitudine? Spune-ne în comentarii.
