„Pacientele mele îmi cereau de ani de zile să le studiez fluctuațiile hormonale”, povestește Sandra Kooij, psihiatru și cercetătoare în domeniul ADHD la Amsterdam University Medical Center. „Spuneau: «Avem cu siguranță o problemă aici și nimeni nu știe despre ea. Ne puteți studia?»” Aceste solicitări repetate, venite la începutul anilor 2000, au marcat unul dintre primele semnale că hormonii ar putea juca un rol central într-o poveste ignorată vreme îndelungată: aceea a femeilor cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) și a modului în care ciclurile hormonale le pot amplifica simptomele.
- Un studiu al lui Sandra Kooij, publicat în 2021 pe 200 de femei cu ADHD, a confirmat o sensibilitate neobișnuită la fluctuațiile hormonale.
- Aproape jumătate dintre participante îndeplineau criteriile pentru tulburarea disforică premenstruală, care afectează 3-8% din populația feminină.
- Băieții rămân de 2-3 ori mai des diagnosticați cu ADHD în copilărie decât fetele.
Într-un studiu bazat pe interviuri, realizat în luna martie pe 14 femei cu ADHD, multe dintre ele au declarat că se simt „controlate de propriii hormoni”, în moduri care le îngreunau gestionarea vieții de zi cu zi. Este exact tipul de experiență pe care mărturiile pacientelor o descriau de ani buni, dar pe care ştiinţa a început abia recent să o documenteze.
De ce fetele au „zburat sub radar” atâta timp
Una dintre explicațiile pentru care legătura dintre hormoni și ADHD a rămas mult timp neobservată ține de modul în care a fost înțeleasă tulburarea. Până la mijlocul anilor 1990, ADHD era considerată o afecțiune care privește în principal băieții, iar criteriile de diagnostic au fost formulate pornind de la trăsăturile lor – hiperactivitate și impulsivitate vizibile. Abia la începutul anilor 2000 cercetările au arătat că fetele au, de fapt, o probabilitate la fel de mare de a avea ADHD.
Diferența stă în modul de manifestare. La fete, dificultățile sunt trăite mai degrabă interior, sub formă de anxietate sau neatenție, decât ca agitație vizibilă. „Este mai probabil ca fetele să treacă neobservate, pentru că de obicei sunt pur și simplu acolo, în tăcere, fără să înțeleagă lecțiile”, explică Michelle Martel, psiholog la University of Kentucky. „Nu le atrage atenția profesorilor în același fel.” Și în prezent, băieții sunt de două-trei ori mai des diagnosticați cu ADHD în copilărie.
Ce arată cercetările despre hormoni și simptome
Studiul lui Kooij, publicat în 2021, a evaluat prin chestionare experiențele a 200 de femei cu ADHD de-a lungul ciclului menstrual și după naștere. Aproape jumătate dintre ele îndeplineau criteriile pentru tulburarea disforică premenstruală, o afecțiune care poate fi debilitantă și care este estimată să afecteze între 3 și 8% din populația feminină. În plus, aproape 60% dintre participantele care născuseră au trecut prin depresie postpartum – mai mult decât dublul proporției din populația generală. Cercetările indică, de asemenea, un risc semnificativ mai mare de depresie în cazul femeilor cu ADHD care folosesc contracepție hormonală.
Hormonii par să influențeze și simptomele cognitive clasice. Un studiu din 2018 al echipei lui Martel a raportat o dublare a simptomelor de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate după ovulație și către finalul ciclului menstrual, cele mai mari schimbări fiind observate la persoanele cu impulsivitate ridicată. Acel studiu a fost realizat pe femei care nu îndeplineau criteriile de diagnostic pentru ADHD, dar un studiu ulterior pe 100 de femei diagnosticate, aflat în evaluare colegială, a arătat rezultate similare, spune cercetătoarea.
Potrivit lui Martel, variațiile de severitate ar putea fi suficient de mari încât să influențeze dacă o persoană îndeplinește sau nu criteriile de diagnostic de la o săptămână la alta.
Acest lucru contează pentru că o trăsătură-cheie a ADHD este prezența ei pe tot parcursul vieții. Fluctuațiile hormonale ar putea, prin urmare, să împiedice punerea unui diagnostic corect și accesul la tratamentul necesar. „Pentru mine, acest lucru este destul de semnificativ din punct de vedere clinic”, spune Martel.
Este important de subliniat că aceste studii arată asocieri, nu relații de cauzalitate dovedite, iar cercetătorii avertizează că mai sunt multe de aflat. Pe măsură ce se înțelege mai bine felul în care „montagne russe” hormonal afectează creierul, apare însă speranța unor tratamente mai bune, care să vizeze hormonii, chimia cerebrală sau ambele.
Ai observat legături între ciclurile hormonale și felul în care îți gestionezi concentrarea sau starea de spirit? Împărtășește-ne experiența ta în comentarii.
