Doi bebeluși, posibil gemeni, îngropați cu grijă într-o latrină romană

Lumea romană și cea bizantină, ale căror urme se întind și pe teritorii apropiate de spațiul nostru, continuă să ofere descoperiri surprinzătoare. Una dintre ele vine de la Efes, în Turcia de azi, unde arheologii au găsit, în ruinele unui vechi odeon roman, mormântul a doi bebeluși așezați cu grijă într-un canal de latrină abandonat. Deși locul ar putea sugera o abandonare, cercetătorii spun că, dimpotrivă, cei doi sugari — posibil gemeni — au fost înmormântați cu multă atenție, în urmă cu aproximativ 1.200 de ani. Studiul a fost publicat în revista Childhood in the Past.

Un mormânt ascuns în inima unui monument antic

Mormântul de tip cistă, căptușit cu plăci și pietre, se afla într-un odeon — o clădire romană destinată muzicii și discursurilor. Construcția a fost ridicată în secolul I d.Hr., iar aproximativ o sută de ani mai târziu i-a fost adăugată o toaletă publică. După un incendiu puternic, clădirea a fost abandonată și folosită doar pentru resturi de măcelărie și aruncarea vaselor sparte.

În momentul în care cei doi bebeluși au fost îngropați acolo, între secolele VIII și IX d.Hr., latrina nu mai fusese folosită de secole, însă canalul toaletei rămăsese perfect intact. Acesta a oferit un loc ascuns și ferit, în care cei doi copii au fost așezați unul lângă altul.

„De îndată ce am descoperit mormântul, a fost clar că nu era vorba pur și simplu de a scăpa de trupurile sugarilor, ci de pregătirea foarte atentă a unui loc de odihnă final”, a declarat arheologul Lilli Zabrana, de la Institutul Arheologic Austriac.

Semne clare de îngrijire funerară

Măsurătorile oaselor brațelor arată că ambii copii s-au născut cu aproximativ șase săptămâni mai devreme, dacă au respirat vreodată. Cei care i-au înmormântat i-au așezat pe un strat de pământ adus din altă parte, iar bebelușii au fost „probabil înfășurați în giulgiuri, ceea ce reflectă o grijă deosebită în tratamentul funerar”, a explicat autoarea principală a studiului, Caroline Partiot, bioarheolog la același institut.

Printre rămășițele minuscule, cercetătorii au găsit un os neobișnuit: o coastă suplimentară care creștea dintr-o vertebră a gâtului, lungă de doar 5 milimetri. Un caz asemănător a mai fost raportat la un singur alt mormânt de sugar. Deși inofensivă la cei care ajung la maturitate, la bebeluși apariția ei este adesea legată de probleme genetice și de dezvoltare, inclusiv tumori și nașteri de făt mort, se arată în studiu.

De ce nu au fost îngropați într-un cimitir

Vârsta, dimensiunea și perioada înmormântării similare i-au făcut pe cercetători să presupună că cei doi ar fi putut fi gemeni — o situație care aducea propriile pericole, de la nașterea prematură până la posibilitatea de a fi considerați semne rele.

Motivul pentru care nu au fost îngropați într-un cimitir rămâne incert. În Efesul bizantin, doar persoanele botezate puteau fi îngropate în pământ sfințit, iar bebelușii erau de obicei botezați abia la câteva săptămâni după naștere — o condiție pe care acești copii nu au apucat să o îndeplinească. Odeonul se afla însă în interiorul limitelor vechiului templu, aflat lângă Templul zeiței Artemis, una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice, și ar fi putut fi o alternativă potrivită. „Locul fostului sanctuar al zeiței Artemis mai avea încă o semnificație spirituală pentru părinții gemenilor la acel moment?”, se întreabă Zabrana.

Pentru cercetători, descoperirea contrazice ideea că societățile antice ar fi fost indiferente față de cei mai vulnerabili membri ai lor. „Această descoperire ne arată cât de apropiate erau de fapt populațiile antice de noi”, a spus Partiot, „și că aveau grijă de persoanele vulnerabile, contrar multor idei preconcepute”.

Ce credeți că spune acest mormânt despre modul în care oamenii din trecut își tratau copiii? Împărtășiți-ne părerea în comentarii.