Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) este un satelit al NASA care cartografiază de ani buni relieful Lunii, zburând la circa 96 de kilometri deasupra suprafeței și înconjurând întregul satelit natural o dată la două ore. Tocmai această sondă a surprins acum imaginile detaliate ale unui crater proaspăt, apărut după ce treapta superioară a unei rachete SpaceX Falcon 9 s-a izbit de suprafața Lunii. Impactul, produs pe 5 august, a avut loc la o viteză de aproximativ 8.700 km/h (circa 5.400 mile pe oră), iar NASA a publicat fotografii cu urma lăsată de coliziune.
- Treapta superioară a unei rachete Falcon 9 s-a prăbușit pe Lună pe 5 august, la circa 8.700 km/h.
- Craterul rezultat are aproximativ 18 metri lățime (60 de picioare) și sub 3,6 metri adâncime.
- Imaginile au fost surprinse de sonda NASA Lunar Reconnaissance Orbiter între 11 și 12 august.
Noul crater se suprapune peste unul deja existent, formând un fel de diagramă vizibilă din mai multe unghiuri în fotografii. Potrivit estimărilor NASA, are în jur de 18 metri lățime și mai puțin de 3,6 metri adâncime.
[image_1]
Cum a reușit sonda să prindă imaginile perfecte
Pentru a fotografia craterul, inginerii NASA au fost nevoiți să încline sonda LRO, astfel încât camerele să fie orientate direct spre sol în timp ce aceasta survola zona. A fost folosit un obiectiv special, capabil să detecteze detalii de doar un metru lățime.
„A fost o provocare, deoarece LRO zboară de la un pol la altul la fiecare două ore, cu o viteză de 1,6 kilometri pe secundă, în timp ce Luna se rotește pe axa sa”, au explicat oficialii NASA. Alinierea necesară dintre sondă și locul de impact a fost posibilă abia după șase zile, rezultatul fiind o serie de imagini de tip „înainte și după”.
Acestea nu sunt însă primele fotografii ale craterului: locul exact al prăbușirii a fost identificat inițial de Korea Pathfinder Lunar Orbiter, sub îndrumarea Jet Propulsion Laboratory al NASA. Misiunea coreeană a stabilit poziția, iar LRO a revenit ulterior cu imaginile mult mai detaliate.
Ce spun dârele întunecate și cele luminoase din jurul craterului
Privind atent, se pot observa dâre atât luminoase, cât și întunecate care radiază din punctul de impact. Materialele mai întunecate sunt roci și praf vechi de la suprafață, afectate de-a lungul anilor de vânturile solare și radiațiile cosmice. Cele mai deschise la culoare, aflate la marginea craterului, provin din straturile mai adânci ale Lunii, aruncate afară de forța ciocnirii.
Cum a ajuns o rachetă să se prăbușească pe Lună
Racheta implicată făcea parte din misiunea Blue Ghost, lansată pe 15 ianuarie 2025, care a transportat două module lunare pe orbită. După ce și-a consumat cea mai mare parte a combustibilului pentru plasarea încărcăturii pe orbită, treapta superioară — lungă de 12 metri și cu o greutate de aproximativ 4.000 de kilograme — nu a mai putut reveni pe Pământ. Gravitația și activitatea solară au deviat-o pe o traiectorie care a dus-o, în cele din urmă, spre Lună.
Astronomul independent Bill Grey a fost primul care a semnalat că o rachetă era pe cale să se prăbușească pe Lună. Folosind un software de calcul al orbitelor, Grey și colegii săi au estimat cu precizie locul și momentul impactului.
Un semnal de alarmă privind gunoiul spațial
Cazul readuce în discuție o problemă tot mai actuală: cu cât omenirea lansează mai multe rachete, cu atât crește probabilitatea de a „polua” suprafața Lunii. În prezent există foarte puține reglementări privind ce se întâmplă cu treptele de rachetă rămase după misiune, iar „aruncarea” lor înseamnă uneori contaminarea unui alt corp ceresc.
Tratatul privind spațiul cosmic prevede explicit că statele trebuie să evite contaminarea nocivă a spațiului și a corpurilor cerești, însă nu oferă o definiție clară a acestei noțiuni, nu prevede un mecanism de aplicare și nu menționează companiile private.
Acest lucru înseamnă că, pe măsură ce activitatea umană pe Lună se intensifică — inclusiv prin planurile de baze lunare —, cadrul de reguli actual riscă să rămână în urma realității. Nu este primul incident de acest fel: în 2022, o treaptă a unei rachete chineze Long March s-a izbit neintenționat de Lună, iar în 2023 sonda rusească Luna-25 s-a prăbușit în timp ce încerca să aselenizeze la polul sud lunar.
Credeți că explorarea spațiului ar trebui să vină la pachet cu reguli mai stricte privind gunoiul lăsat pe Lună? Spuneți-ne părerea în comentarii.
