Un studiu publicat în revista Nature a analizat cum ia creierul uman decizii în mod continuu, în timp real, într-un mediu care se schimbă permanent. Cercetătorii au pus 69 de adulți să joace un joc video de tip „urmărire a prăzii”, în care participanții foloseau un joystick pentru a controla un avatar și a prinde ținte pătrate aflate în mișcare, cu viteze și traiectorii diferite. Rezultatul principal: în loc să aleagă o singură țintă și să se concentreze pe ea, oamenii au petrecut mare parte din timp într-o stare „mixtă”, împărțindu-și atenția între mai multe obiective și rulând mai multe planuri de mișcare în paralel.
- Studiul din Nature a implicat 69 de adulți: 50 de voluntari sănătoși și 19 pacienți cu epilepsie severă aflați sub monitorizare cerebrală.
- Deciziile au fost coordonate de trei regiuni: hipocampul, cortexul cingulat anterior (emisfera stângă) și cortexul orbitofrontal.
- Datele au favorizat o strategie de „controler mixt”, cu o probabilitate de 84% ± 8% în rândul participanților.
Deciziile nu se iau o singură dată, ci se rescriu din mers
Ideea de la care pornesc cercetătorii este că viața reală nu seamănă cu testele clasice de laborator. În mod tradițional, neuroștiința tratează decizia ca pe un eveniment unic, definitiv. În practică însă, alegerile se desfășoară odată cu acțiunea: pornești pe un traseu spre birou, dar traficul te obligă să schimbi drumul, sau vrei să gătești ceva anume și descoperi că îți lipsește un ingredient, așa că prepari altceva din ce ai în frigider. În astfel de situații, a alege nu înseamnă atât o singură decizie, cât o continuă comutare între obiective, pe măsură ce contextul se schimbă.
Tocmai de aceea echipa a renunțat la testele statice și a folosit un joc video continuu, în realitate virtuală. Traiectoria prăzii era stabilită de un algoritm, iar diferitele ținte aveau valori în puncte și viteze diferite, semnalate prin culoare. Sarcina a fost îndeplinită de două grupuri distincte de adulți: 50 de voluntari sănătoși și 19 pacienți operați, cu epilepsie severă, internați pentru monitorizarea activității creierului.
Trei regiuni ale creierului, fiecare cu rolul ei
Analiza activității cerebrale a arătat un trio de regiuni fin coordonate. Neuronii din hipocamp urmăreau și actualizau planul curent, mai ales în etapa timpurie de planificare. Cortexul cingulat anterior, în emisfera stângă, contribuia la decizia privind momentul schimbării strategiei, iar cortexul orbitofrontal furniza informația despre ce anume era valoros în situația respectivă.
Concret, participanții și-au împărțit atenția între ținte de valoare mare și mică între 36% și 41% din timp atunci când cele două ținte erau la fel de valoroase, și între 37% și 43% când valorile lor difereau.
Folosind modelare computațională, cercetătorii au testat mai multe moduri în care oamenii și-ar putea controla acțiunile. Datele au înclinat spre o strategie de tip „controler mixt”, cu o probabilitate de 84% ± 8% în rândul participanților. În acest model, jucătorii rulau simultan două planuri de mișcare separate și le combinau pentru a-și ghida mâna — o abordare care a depășit în performanță comutarea de tip „câștigătorul ia tot”, în care atenția se concentrează integral pe o singură țintă.
De ce contează și ce urmează
Un detaliu important este că echipa nu a găsit nicio diferență statistică în strategia de decizie între grupul de control și pacienți. Aceasta sugerează că mecanismul observat ar putea reflecta un mod general de funcționare a creierului, nu o particularitate a unui anumit grup.
Semnificația mai largă ține de felul în care înțelegem alegerile „naturale”: ele nu sunt fixate, ci se pot schimba de la un moment la altul, pe măsură ce obiective concurente trag comportamentul în direcții diferite. Pentru cercetarea de bază, asta înseamnă un model mai apropiat de realitate decât deciziile izolate studiate în laborator.
Ca pas următor, autorii sugerează testarea acestui cadru în situații cu mai multe obiective, cu incertitudine mai mare sau cu implicarea altor persoane. Pe termen lung, o înțelegere mai amplă a modului în care se desfășoară deciziile ar putea ajuta la construirea unor roboți și sisteme de inteligență artificială cu o capacitate mai bună de a lua decizii dinamice.
Studiul, semnat de Assia Chericoni și colegii, a fost publicat sub titlul Neural basis of compositional control în revista Nature.
Vi se pare că, în deciziile de zi cu zi, jonglați cu mai multe planuri deodată sau vă concentrați pe câte unul singur? Spuneți-ne cum credeți că funcționează procesul în cazul vostru.
