Pentru orice fermier crescător de animale, sănătatea turmei nu este doar o problemă veterinară, ci și una economică și, tot mai mult, climatică. Un studiu internațional recent, evaluat de experți, susține că prevenirea bolilor la animalele de fermă poate reduce emisiile de gaze cu efect de seră asociate fiecărui litru de lapte sau kilogram de carne.
- Animalele mai sănătoase sunt mai productive, deci metanul pe care îl emit este asociat cu mai mult lapte sau carne.
- Cercetătorii au lansat proiectul Halow, aprobat ca inițiativă majoră a Global Research Alliance on Agricultural Greenhouse Gases.
- Dovezile actuale nu sunt încă suficient de consistente pentru a include sănătatea animalelor în politicile climatice.
Când o vacă de lapte pierde sarcina, fermierul pierde mult mai mult decât un vițel: furajul cultivat, terenul și apa folosite, dar și producția de lapte, un animal viitor și venitul. Între timp, în burta animalului microbii au produs deja metan în timpul digestiei — așa-numitul metan enteric, expirat în cea mai mare parte în atmosferă.
De ce contează sănătatea animalelor pentru emisii
Ideea centrală a cercetării este că un animal sănătos crește mai bine, produce mai mult lapte, are o fertilitate și o rată de supraviețuire mai mari. Astfel, emisiile raportate la fiecare unitate de aliment obținut scad. Echipa de cercetare, care studiază bolile la vaci, capre și oi, a analizat dovezi din sisteme de creștere a animalelor din întreaga lume și a constatat că prevenirea bolilor reduce adesea amprenta de carbon per litru sau per kilogram.
Totuși, autorii avertizează că dovezile disponibile nu sunt încă suficient de puternice sau de consecvente pentru ca sănătatea animalelor să fie inclusă cu încredere în politica climatică.
O problemă majoră este metoda: studiile despre emisiile din zootehnie folosesc presupuneri diferite și, de regulă, estimări în locul măsurătorilor directe. Pornind de la cercetări sprijinite de Global Methane Hub — o alianță filantropică internațională formată din peste 20 de mari fundații pentru climă — echipa a dezvoltat un nou proiect numit Halow (Health Approaches for Lowering Livestock Emissions), aprobat recent ca inițiativă majoră de cercetare a Global Research Alliance on Agricultural Greenhouse Gases.
Ce arată cifrele din Kenya și Tanzania
Folosind date modelate de la ferme din nordul Tanzaniei, cercetătorii au calculat că avortul la bovine a crescut emisiile per kilogram de lapte cu 4% la vitele indigene și cu 15% la cele cu producție mai mare. Luând în calcul pierderile de la bovine și capre, proteina din lapte și carne pierdută a fost echivalentă cu consumul anual actual de proteine animale a aproximativ 649.000 de tanzanieni.
În vestul Kenyei, unde 16% dintre viței au murit în primul an de viață — majoritatea deceselor diagnosticate fiind legate de infecții — pierderea de proteine a fost echivalentă cu consumul anual de proteine din carne de vită a circa 4,5 milioane de kenieni.
Reducerea la jumătate a mortalității, până la 8%, a scăzut emisiile estimate de metan enteric per kilogram de carne cu 3,2%. Dar aici apare un paradox: pe măsură ce mai mulți viței supraviețuiesc, turma produce mai multă carne, însă și mai mult metan în total. Amprenta fiecărui kilogram devine mai mică, în timp ce emisiile totale în atmosferă cresc.
De ce nu ajunge eficiența singură
Autorii subliniază că acesta nu este un argument pentru a lăsa vițeii să moară, ci pentru a măsura împreună securitatea alimentară, mijloacele de trai și rezultatele climatice, în loc să se presupună că o eficiență mai mare garantează automat o scădere absolută a emisiilor.
Contextul global diferă: în țările bogate dezbaterea se concentrează pe reducerea consumului de carne și lactate, în timp ce în țările cu venituri mici și medii cererea de lapte, carne și ouă crește, iar accesul la o alimentație diversificată rămâne inegal. Pentru un cititor din România, acest lucru înseamnă că o tranziție corectă în zootehnie combină reducerea consumului excesiv acolo unde este ridicat, îmbunătățirea accesului la hrană nutritivă acolo unde lipsește și diminuarea pierderilor evitabile peste tot.
Statele estimează emisiile din zootehnie pornind de la numărul de animale și de la cifre standardizate, metode care nu surprind mereu corect efectele unei sănătăți mai bune. Platforma Halow urmează să compare intervențiile între diferite sisteme de creștere, pentru a stabili care funcționează, la ce cost și dacă reduc emisiile totale sau doar pe cele per unitate de aliment.
Credeți că sănătatea animalelor ar trebui să devină parte din strategiile climatice pentru agricultura din România și din UE? Spuneți-ne părerea în comentarii.
