Pacienții cu mai mulți dinți naturali au trăit semnificativ mai mult după intervenția chirurgicală pentru cancer pancreatic decât cei cu puțini dinți, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea Hiroshima și publicat în Journal of Hepato-Biliary-Pancreatic Sciences. Analiza a inclus 339 de pacienți operați între 2014 și 2022 la Spitalul Universitar Hiroshima pentru adenocarcinom ductal pancreatic (PDAC), una dintre cele mai letale forme de cancer. Concluzia principală: numărul de dinți naturali s-a dovedit un indicator independent al supraviețuirii pe termen lung, chiar și după ajustarea pentru factorii de prognostic deja cunoscuți.
- Pacienții cu 21 sau mai mulți dinți naturali au avut o supraviețuire mediană de 60,7 luni.
- Cei cu 20 de dinți sau mai puțini au trăit în medie doar 39,1 luni.
- Studiul a cuprins 339 de pacienți operați la Universitatea Hiroshima între 2014 și 2022.
„Gura poate reflecta rezistența pe termen lung a corpului”
Coordonatorul studiului, Kenichiro Uemura, profesor asociat la Graduate School of Biomedical and Health Sciences din cadrul Universității Hiroshima, subliniază cât de gravă rămâne această boală. „Cancerul pancreatic rămâne una dintre cele mai letale forme de cancer la nivel mondial, iar chiar și după o rezecție curativă, prognosticul este adesea nefavorabil”, afirmă acesta.
El explică de la ce a pornit cercetarea: „Recent, mai multe studii de impact au sugerat că agenți patogeni parodontali precum Porphyromonas gingivalis ar putea contribui la carcinogeneza și progresia tumorală pancreatică. Totuși, a rămas neclar dacă sănătatea orală în sine influențează rezultatele de supraviețuire postoperatorie la pacienții cu cancer pancreatic.”
Diferența observată între grupuri l-a surprins pe cercetător. „O constatare izbitoare a fost diferența mare de supraviețuire dintre grupuri: pacienții cu mai mulți dinți naturali au trăit cu aproape doi ani mai mult decât cei cu mai puțini dinți”, spune Uemura.
Nu masticația în sine explică diferența, spun cercetătorii
Toți pacienții au trecut printr-un examen dentar preoperator, evaluat pe baza a două criterii majore: numărul de dinți și starea ocluziei (contactul dintre dinții superiori și inferiori) la premolari și molari. Rezultatul a arătat că nu funcția de masticație în sine făcea diferența.
„O altă constatare surprinzătoare a fost că funcția de masticație în sine, evaluată prin ocluzia dinților posteriori, nu a fost asociată în mod independent cu supraviețuirea”, precizează Uemura.
Explicația propusă de autor este că pierderea dinților ar putea însemna mult mai mult decât o simplă problemă orală. „Acest lucru sugerează că pierderea dinților poate reprezenta mai mult decât funcția orală în sine. În schimb, ea poate reflecta inflamația cronică de-a lungul vieții, fragilitatea, starea nutrițională, factorii de stil de viață și vulnerabilitatea sistemică generală acumulate de-a lungul deceniilor”, spune el, rezumând ideea prin formula: „Gura poate reflecta rezistența pe termen lung a corpului.”
Ce înseamnă asta și ce limite are studiul
Este important de subliniat că studiul arată o asociere, nu o relație directă de cauză și efect: numărul de dinți nu „provoacă” un prognostic mai bun sau mai rău, ci pare să reflecte starea generală, de fond, a organismului. Legătura dintre sănătatea orală și evoluția altor forme de cancer, precum cel colorectal sau esofagian, fusese semnalată și în cercetări anterioare.
Autorii atrag atenția și asupra limitelor: este vorba despre un studiu realizat într-un singur centru, pe pacienți de etnie japoneză. Pasul următor, spun ei, este validarea rezultatelor prin studii internaționale, multicentrice și mai ample, precum și investigarea legăturii biologice dintre bacteriile orale, inflamația cronică și progresia cancerului pancreatic.
Pentru pacienți, semnificația practică ține de viitor: dacă rezultatele se confirmă, evaluarea sănătății orale ar putea deveni un instrument suplimentar de estimare a riscului. „Scopul nostru final este să stabilim o nouă perspectivă în îngrijirea cancerului pancreatic: prognosticul poate depinde nu doar de biologia tumorii, ci și de starea sistemică pe termen lung a pacientului și de mediul sănătății orale”, conchide Uemura. El speră că evaluarea sănătății orale ar putea deveni cândva parte din stratificarea personalizată a riscului și din managementul perioperator al acestor pacienți.
Credeți că evaluarea dentară ar trebui să facă parte din pregătirea pacienților înainte de operațiile oncologice? Spuneți-ne cum vedeți legătura dintre sănătatea orală și starea generală de sănătate.
