Fructoza, zahărul prezent în băuturile îndulcite și în siropul de porumb, ar putea juca un rol neașteptat în răspândirea unei forme agresive de cancer ovarian, potrivit unui studiu realizat la The Wistar Institute și publicat în revista Nature Aging. Cercetătorii au descoperit că celulele canceroase care supraviețuiesc chimioterapiei nu mai sunt inactive, ci continuă să elibereze molecule-semnal către celulele vecine, ajutându-le să devină mai capabile să metastazeze. Fructoza a fost identificată drept unul dintre acești mesageri-cheie, un mecanism nerecunoscut până acum prin care celulele rezistente la tratament pot favoriza extinderea bolii.
- Studiul leagă fructoza, un zahăr alimentar obișnuit, de răspândirea unei forme agresive de cancer ovarian.
- Celulele care supraviețuiesc chimioterapiei eliberează fructoză ca semnal ce stimulează metastazarea.
- Fructoza reduce colesterolul din celulele vecine, slăbind „lipiciul” care le ține împreună.
„Unele celule canceroase care supraviețuiesc chimioterapiei nu se mai divid, dar rămân active biologic”, a explicat Aidan Cole, cercetător postdoctoral în laboratorul lui Katherine Aird și primul autor al studiului.
„În loc de asta, continuă să elibereze molecule care transmit semnale către celulele din apropiere. Studiul nostru este printre primele care arată că un nutrient — în acest caz fructoza — poate acționa ca unul dintre aceste semnale”, a adăugat Cole.
Semnalele vin de la celulele care au supraviețuit tratamentului
Cancerul ovarian este tratat aproape universal cu chimioterapie pe bază de platină, iar mulți pacienți răspund bine inițial. Boala reapare însă la majoritatea și se răspândește aproape întotdeauna prin cavitatea abdominală. Această extindere, numită metastază, este responsabilă de aproximativ 90% dintre decesele cauzate de boală.
Echipa a colectat moleculele eliberate de celulele care au supraviețuit chimioterapiei și a constatat că acești factori, în sine, pot crește semnificativ răspândirea celulelor canceroase.
„Din câte știm, este prima dată când cineva arată, într-un model preclinic și nu doar într-o eprubetă, că moleculele pe care le eliberează aceste celule — și nu celulele în sine — sunt cele care determină răspândirea cancerului”, a precizat Cole. Urmărind ce anume era eliberat, cercetătorii au descoperit că celulele supraviețuitoare produceau fructoză și o trimiteau drept semnal pentru extinderea bolii.
De ce contează consumul alimentar de fructoză
Studiul a arătat și că, în absența chimioterapiei, consumul unor niveluri ridicate de fructoză — de tipul celor din băuturile îndulcite — poate, la rândul său, să semnaleze celulelor canceroase să se răspândească. Aceasta ridică posibilitatea ca simple schimbări în alimentație să influențeze modul în care progresează boala, spre deosebire de mulți factori de risc pe care pacienții nu îi pot controla.
Constatarea capătă greutate în contextul consumului ridicat de fructoză din Statele Unite, unde siropul de porumb bogat în fructoză reprezintă la unele persoane aproximativ 8%–20% din aportul caloric zilnic. Autorii subliniază totuși că eficacitatea limitării fructozei nu a fost testată încă direct la pacienți.
Colesterolul, „lipiciul” care ține celulele la un loc
Pentru a înțelege de ce fructoza favorizează răspândirea, echipa a folosit tehnici analitice de mare amploare, inclusiv o analiză de tip CRISPR, și a descoperit că fructoza scade colesterolul din celulele vecine. Colesterolul ajută celulele să adere unele de altele ca un fel de lipici biologic, astfel că reducerea lui le permite să se desprindă și să se răspândească mai ușor.
Această legătură are implicații clinice, întrucât statinele — medicamente luate de 39 de milioane de oameni în Statele Unite — reduc producția de colesterol. Echipa a constatat că, singure, statinele slăbeau aderența dintre celule, favorizând desprinderea.
„Nu am testat încă acest efect la pacienți, dar ridică întrebări despre combinarea medicamentelor care scad colesterolul cu chimioterapia, mai ales că acest cancer ovarian este cel mai frecvent la femeile aflate în postmenopauză, care iau adesea deja statine”, a spus Katherine Aird, profesoară și autoare principală a studiului.
Cercetătorii avertizează însă că descoperirea nu este un motiv pentru ca pacienții să renunțe la aceste medicamente, iar echipa analizează acum dacă statinele ar putea interfera cu efectele chimioterapiei.
Un mecanism care ar putea depăși cancerul ovarian
Echipa investighează dacă mecanismul se extinde și dincolo de cancerul ovarian. „Credem că alte tipuri de cancer care se răspândesc în interiorul trunchiului — pancreatic, de colon, hepatic — s-ar putea comporta similar. Nu îl putem numi încă universal, dar credem că efectele nu se limitează doar la cancerul ovarian”, a declarat Aird. Cercetătorii au început deja să proiecteze experimente ulterioare pentru a testa reproductibilitatea rezultatelor în alte tipuri de cancer.
Pentru cititorii preocupați de alimentație, concluzia trebuie citită cu prudență: studiul descrie un mecanism observat în modele de laborator, nu o recomandare pentru pacienți. El sugerează o direcție de cercetare — legătura dintre nutriție și progresia bolii — care va trebui confirmată prin studii clinice înainte de a schimba modul de tratament.
Credeți că schimbările alimentare ar trebui să devină parte din discuția despre tratamentul cancerului? Spuneți-ne cum priviți legătura dintre zahăr și sănătate.
